Femeia cu care Ion Creangă și-a dus viața după ce soţia l-a părăsit pentru un călugăr. Tinca Vertic avea doar 19 ani, „era subţire şi ageră la minte”

Ecaterina (Tinca) Vartic a fost femeia care i-a stat alături marelui Ion Creangă, după ce acesta a fost părăsit de către soția sa pentru un călugăr. Află cine a fost femeia care a ales să îi rămână aproape îndrăgitului scriitor.

Cunoscutul scriitor cu un talent aparte, născut la malurile „Ozanei cea frumos curgătoare”, nu pare să fi avut același succes în viața privată. Încă din copilărie, provenind dintr-o familie săracă, având mulți frați, neajunsurile păreau că nu se mai termină.

Ulterior, în viața de adult, acesta se căsătorește cu fiica unui preot din Iași, Elena Grigoriu. În anul 1867 îl părăsește pentru un călugăr al Mănăstirii Golia, lăsându-l să-și crească singur fiul de doar 7 ani, Constantin. Ion Creangă își duce viața într-un mod solitar până în anul 1872 când o întâlnește pe Ecaterina Tinca Vartic, femeia care îi va rămâne alături aproape două decenii, deși mariajul nu era unul oficial. Chiar până în ziua de 31 decembrie 1889, atunci când cunoscutul scriitor moare în tutungeria din Iași a fratelui său Zahei.

În cele mai grele momente, Ion primește îngrijiri din partea Ecaterinei, acesta suferind de epilepsie, probleme cardiace, dar fiind și supraponderal.

În cartea „Personalități armene – Dicționar de armeni din România”, Ecaterina precizează că provenea dintr-o familie de armeni cu rădăcini în Moldova. Era fiica lui Andrei, chiriaș în celebra „Bojdeucă din Țicău”, unde scriitorul avea să devină subchiriaș, acesta fiind și locul în care o cunoaște pe tânăra de doar 19 ani.

Cine a fost femeia care i-a fost alături lui Ion Creangă

Pe una dintre coperțile cărților sale, Ion Creangă notează: „Astăzi, 16 ianuarie 1872, s-a întâmplat un plăcut accident pentru mine“. Tinca Vartic, „cea mică la statură, ageră, subţire şi plăcută la înfăţişare“, cu toate că nu avea școală, însă era inteligentă, după cum a afirmat și Grigore Alexandrescu: „Era deșteaptă și cuminte”, dar și Constantin Grigorescu: „Avea darul povestirii”.

„Mi-am luat în casă şi o ţăţacă tinerică, de nouăsprezece ani, pe Ecaterina Vartic, ca să aibă grijă de băiat şi de mine, că de când m-a lăsat diavoliţa (fosta soţie – n.red), nu-s nici bărbat însurat, nici vădoi, ci cum e mai bine: şi una şi alta. Lumea, cum e lumea, că numai moartea îi astupă gura, zice multe. Zice că Tinca-i prea tinerică pentru un drac bătrân ca mine“.

În acest fel descria Ion Creangă ceea ce se petrecea între el și Tinca Vartic, întrebându-se totodată dacă nu „are dreptul la viață și ar trebui să-și pună unghia-n gât ca pițigoiul?”. Ecaterina era descrisă ca fiind mai bună decât fosta sa soție care și-a lăsat propriul fiu pentru un călugăr, dar și că este supusă și credincioasă.

În anul 1879, „bojdeuca” din Țicău, Iași este trecută pe numele Tincăi Vartic, după ce acesta a cumpărat casa. În ceea ce privește calitățile în bucătărie ale Tincăi, Ion Creangă scria: „Când a răsărit luceafărul de ziuă, ne-am întors cu bădia Mihai Eminescu la cuibar (acasă – n.red.) şi am fost primiţi cu alai şi blagosloviţi de Tinca cu borş de potroace“. Ecaterina-Tinca Vartic moare în anul 1912.